Cuviosul părintele nostru Visarion s-a născut în Bosnia, din părinţi creştini ortodoxi şi a primit din Sfântul Botez numele de Nicolae. Tânăr, călătorind pe la multe lăcaşuri de închinare, a poposit adesea la Locurile Sfinte şi acolo, la Mănăstirea Sfântului Sava a îmbrăcat schima monahală, primind numele de Visarion. Mai târziu, a venit în Ţara Ardealului, unde papistaşii căutau prin silnicie să smulgă credinţa din sufletele românilor. Pe unde trecea, el aprindea râvna pentru credinţa cea adevărată, trăind o viaţă de aspră înfrânare.
În drum spre Sibiu a fost prins de stăpânirea catolică şi târât la judecată. Stând drept şi fără frică a mărturisit că dreapta credinţă a Bisericii Răsăritului, este singura adevărată şi mântuitoare. Pentru această mărturisire, cuviosul Visarion a fost aruncat în fioroasa temniţă din Kufstein, în creierul munţilor tirolezi, unde după grele suferinţe, a luat cununa vieţii vrednice şi s-a mutat la Domnul.
Cuviosul Sofronie se trăgea din familia Popovici de la Cioara Sebeşului. La botez i s-a dat numele de Stan, iar în călugărie numele de Sofronie. A sihăstrit multă vreme în Ţara Româneacă, iar în anul 1756, s-a întors la Cioara, unde râvna sa pustnicească, l-a mânat să-şi facă un mic schit în mijlocul codrului. Diavolul care pururea caută să strice cele bune, l-a silit să plece în locuri străine şi a străbătut mare parte din ţinutul Sebeşului şi Albei, îndemnând credincioşii să nu se depărteze de Hristos.
Încercând să-l abată de la calea cea dreaptă, papistaşii l-au aruncat în temniţa din Bobâlna şi slobozit de aici s-a îndreptat spre Munţii Apuseni, ca să facă din crestele lor cetate nebiruită dreptei credinţe. Prins din nou, l-au aruncat în temniţa de la Abrud, dar Dumnezeul puterilor l-a izbăvit iarăşi şi în paisprezece februarie a ţinut „Marele sobor” din cetatea Bălgradului (Alba Iulia). Aici, cu cuvinte pline de dulce mângâiere a cerut, vlădică pe seama credincioşilor din Ardeal. Bunul Dumnezeu i-a ascultat glasul şi a rânduit ca românii să aibă vlădică după rânduiala Bisericii Ortodoxe din Răsărit. Socotindu-şi lucrul împlinit, a plecat la Mănăstirea Argeşului, unde s-a săvârşit în pace.
