Gazul de şist este acel gaz natural captiv în interiorul formaţiunilor de şist, în porii unor roci dure, cu permeabilitate şi porozitate scăzută şi care se află la o adâncimi de circa 3 – 5 km. Deoarece nu se găseşte compact, în pungi de gaz, precum gazul natural convenţional, acest gaz se mai numeşte gaz neconvenţional. Gazul de şist, fiind captiv în stratul de rocă, trebuie întâi să fie eliberat din fisurile rocilor, pentru a putea fi adus la suprafaţă.
Extracţia gazelor de şist se face prin metoda fracturării hidraulice de mare volum, care constă în efectuarea unui foraj vertical de mare adâncime până în stratul de şist, urmat de unul orizontal. Ulterior, pe puţul orizontal, prin detonarea de exploziv, se realizează orificii în coloana sondei. După aceea, se injectează cantităţi uriaşe de apă, nisip şi aditivi chimici (0,5% din cantitatea totală din lichidul de forare). Prin orificii, cantităţile uriaşe de lichid de foraj, introduse în rocă la presiuni extrem de mari (1000 de bari şi peste), ajung la roca din jur, provocând lărgirea fisurilor preexistente ale acesteia şi eliberând gazul. Ulterior, presiunea internă generată astfel la nivelul rocii, împinge lichidul de foraj injectat la suprafaţă, împreună cu gazul eliberat.
Principiul de extracţie este prezentat în imaginea alăturată.
În România a început exploatarea gazelor de şist pe şest
Acest lucru este extrem de simplu de sesizat analizând activitatea seismică înregistrată de Institutul Naţional pentru Fizică Pământului. Activitatea seismică înregistrată în regiunea Galaţi, pe pagina oficială a INFP http://www.infp.ro/arhiva-in-timp-real, demonstrează conform teoriei prezentate anterior că în zona Galaţiului s-a început exploatarea gazelor de şist pe şest! Priviţi numărul extrem de mare de cutremure, adâncimea de 2 - 7 Km la care s-au produs şi magnitudinea acestora.
.jpg)
