Satul Şarlota (Charlottenburg - în germană, Sarlatovar – în maghiară) este o localitate din judeţul Timiş, aflată la 50km NE de Timişoara. Satul face parte din comuna Bogda şi a fost înfiinţat în anul 1771, odată cu cel de-al doilea val de colonizări germane, când aici au fost ”plantate” 32 de familii (171 persoane) imigrate din Provincia Autonomă Trento, actuala regiune Trentino-Tirolul de Sud, Lorena şi Baden-Württemberg. Se remarcă prin faptul că este singurul sat construit în formă de cerc din Banat. Din acest motiv, întreaga localitate a fost declarată monument istoric de către Ministerul Culturii şi Cultelor. Interesantă este şi denumirea satului, pierdută în negura istoriei, despre care se spune că vine de la numele soţiei unui fost administrator al zonei.
Potrivit sharethis.ro, satul are un diametru de 210m, impresionând prin simetria sa perfectă. O descriere a localităţii a făcut-o, într-o scrisoare veche, păstrată cu grijă, meşterul pantofar Johann Steube: ”Acest sat este singurul în formă circular. În mijlocul satului se găseşte o fântână acoperită, cu apă foarte bună. În jurul fântânii se află o plantaţie de duzi, în spatele căreia se găsesc casele, acestea având în curte un grajd şi o şură. Apoi, urmează grădina, unde se găseşte plantată viţă de vie. Nicio casă nu este nici cu un deget mai înaltă ca alta şi nici mai distanţată una faţă de alta, având un stil simetric foarte frumos, la fel şi cele patru intrări în sat, cu aceeaşi distanţă una faţă de alta”.Nu se pomeneşte nimic de biserică, ridicată probabil mai târziu, în mijlocul satului.
Structura etnică a localităţii a avut o evoluţie inedită. Dacă la recesământul din 1880 s-a înregistrat o populaţie de 298 de persoane, dintre care 234 germani, 32 români şi 32 maghiari, în 1977, numărul germanilor a scăzut la 79, restul fiind români-62, maghiari-10, alte etnii-28. La ultimul recensământ (2002), populaţia satului avea doar 111 locuitori: 99-români, 6-maghiari, 5-alte etnii şi un singur neamţ, Peter Trimper, 77 de ani. Într-un interviu acordat adevărul.ro, în 2012, acesta a povestit pe larg toată istoria locului, el fiind ”memoria satului”, cum l-a caracterizat primarul localităţii, Ilie Balint. Astfel am aflat că, ”pe vremuri, în sat era un singur român – jandarmul localităţii, iar primul neamţ plecat a fost Rupert, în 1973, apoi au plecat cam toţi pe rând, inlusiv cei 6 fraţi ai mei. Au venit, în schimb, unguri şi mulţi moldoveni, aduşi aici cu trenurile sărăciei, imediat după război. Eu am dorit să rămân aici, alături de părinţii mei, îngropaţi în cimitirul satului. Poate revine în sat şi Rupert, care şi-a exprimat dorinţa de a face aici o cabană. De altfel, simetria satului a început deja să se cam strice, prin apariţia unor construcţii care nu ţin cont de nicio regulă. În plus, localnicii, atraşi de mirajul unor câştiguri, au început să-şi transforme casele în mici pensiuni”, a mărturisit bătrânul şi unicul saş, Peter.
Oricum, atracţia acestui satului rotund, ascuns între dealuri, rămâne. Mai ales că, în apropiere, aici s-a construit un complex de vânătoare, întins pe vreo 100ha, o investiţie extrem de profitabilă a Direcţiei Silvice Timiş. Aici au fost aduşi, acum 7 ani, 30 de mufloni (oi sălbatice) din Ungaria, cu 15000 euro/buc, care au crescut şi s-au înmulţit, devenind o atracţie pentru vânătorii pasionaţi. Vânatul unui muflon (foto) costă între 760 de euro, până la 3000 de euro, în funcţie de mărimea coarnelor.
